Tristetea dispare odata cu trecerea timpului.

Exista un moment în viata fiecarui individ când totul i se pare ridicol si inutil.Cât de necrutatoare este viata si cât de necrutator este timpul.Tot ce ne înconjoara este o pura abstinenta,abstinenta realitatii,abstinenta iubirii,a sentimentelor.Traim doar din iluzii:poate vreodata vom fi întelesi,respectati si iubiti,poate vreodata vom avea aripi sa zburam,sa ne lepadam de simtiri,de iubire si de suferinta.Merita sa râzi,sa suspini si sa plângi pentru ca toate acestea le faci pentru tine,te privesc doar pe tine,doar propria ta persoana,doar asa te incluzi în categoria celor vii.Gresesti si se greseste împotriva ta,iubesti si sentimentele nu îti sunt împartasite,ce conteaza?esti jignit,încoltit si parasit de cei din jur.Si ce?Principalul e ca tu ramâi un individ plin de sperante,de iluzii,de amintiri si încerci sa traiesti mai departe pentru a iubi.