vendredi 25 avril 2008

Poeme de dragoste-Desanca Nicolai


Când te ating

Când te ating din ,din
întâmplare,ma înfior
tu ai fost pedeapsa mea
pe acest pamânt-tu
ai viata ta,lumea ta
care nu e aceeasi cu
a mea si totusi noi doi
suntem aceeasi fiinta,sau
poate am fost cândva…


Când îti va fi

Când îti,îti va fi frig
când vântul si ploaia
îti vor bate în geam
când vei fi singur si
parasit,gândeste-te
la mine si mie mi-a fost
frig si eu am plâns si
n-am avut,pe nimeni.


Doar noi

Poate ca odata ne vom
întâlni si vom ramâne
doar noi doi,singuri
singuri în toata lumea
asta nebuna,îmi voi
pune capul pe pieptul
tau,nu voi scoate nici
un cuvânt,voi plânge
doar încet,voi plânge…


Mi-e dor

Sunt rascolita de un dor
mistuitor,un dor nestiut
ce vine de undeva de dincolo
de mine,de dincolo de lume
mi-e dor,mi-e
dor si nu stiu de cine…

0 commentaires: