samedi 17 janvier 2009

Intre flirt si infidelitate


Flirtul poate fi o joaca, însa poate fi înteles si ca un act de infidelitate. Când ar trebui sa ne oprim si care este punctul de la care nu mai exista dubii ca am înselat?
Flirtul devine înselat de la primul semnal trimis de persoana care se afla într-o relatie stabila. Chiar daca cealalta persoana nu raspunde, faptul ca acest semnal a fost trimis reprezinta o dovada a faptului ca intentia de a însela exista.
Se însala angajamentul fata de partener, prin cautarea altor lucruri decât cele pe care relatia ta ti le ofera.
Atunci când vine vorba de flirt, intimitatea mentala sau emotionala este mult mai periculoasa pentru siguranta relatiei de baza decât intimitatea fizica.
Jocurile mintii sunt întotdeauna mai periculoase, dar noi tindem sa consideram ca infidelitatea înseamna un act fizic. De fapt, infidelitatea este mai grava atunci când exista o implicare din punct de vedere emotional.
Alti psihologi spun ca flirtul reprezinta o decizie constienta pe care oamenii o pot controla, dar pe care multi decid sa o ia în ciuda consecintelor care, de cele mai multe ori, sunt negative.
Oamenii pot gândi flirtul ca pe o parte a personalitatii lor, fiind pâna la urma vorba de a transmite niste vibratii celor din jur. Cu alte cuvinte, flirtul devine înselat atunci când faci ceva cu care partenerul tau nu ar fi de acord si ai trecut limita dintre joaca si dorinta.
O alta parere este ca un act poate fi considerat ca inselare atunci cand trece granita spre excitare fizica. Psihologia ta incepe sa se schimbe, ritmul inimii si pulsul iti cresc, iar palmele iti transpira.
Parerea ca un act emotional este mult mai periculos decat unul fizic pare sa fie o tema cu care toti specialistii sunt de acord.
Cu alte cuvinte, flirtul este cu siguranta un inceput al infidelitatii. Pentru a putea spune ca cineva a inselat, insa, e nevoie ca el sa fi facut ceva pe care partenerul sau sa il considere ca fiind interzis sau neacceptabil.

Sursa:Ele.ro

dimanche 11 janvier 2009

Ninge...


Este frig afara,dar ninge...e frumos...e liniste...suntem amândoua,împreuna...sa savuram cum ninge,ca pe vremea când eram copil.Se aude doar zgomotul pasilor nostri prin zapada,suntem fericite...profitam împreuna de aceste clipe unice...este frumos,nu am mai vazut totul alb de ani de zile...m-au strapuns încet,încet amintirile...

Iarna...ianuarie 2009


Cântec de iarna
de Nichita Stanescu

Eşti atît de frumoasă, iarna!
Cîmpul întins pe spate, lîngă orizont,
şi copacii opriţi, din fuga crivăţului…
Îmi tremură nările
şi nici o mireasmă,
şi nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheaţă,
al sorilor.
Ce limpezi sînt mîinile tale, iarna!
Şi nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniştit, idolatru
şi gîndul creşte-n cercuri
sonorizînd copacii
cîte doi,
cîte patru.