În sfârsit a sosit momentul...

Am asteptat sa treaca timpul,ca sa vina ziua de mâine si îmi dau seama ca a trecut cu o viteza de necrezut...
Cel mai important este ca voi încerca sa profit de fiecare moment,sa nu ma gândesc la nimeni si la nimic,doar sa-mi limpezesc mintea...
Aceste rânduri sunt pentru...
"Un gând, o trăire, un sentiment, un fior, un tremur… Toate îmi parcurg trupul, gândirea şi simţirea şi se completează într-un dans frenetic al fiinţei mele. Încerc să-mi dau seama ce mi se întâmplă, încerc să găsesc cuvintele potrivite pentru a-i da glas, dar buzele îmi rămân încleştate. În minte mi se perindă tot felul de cuvinte, dar simt că oricare l-aş rosti ar bagateliza tot ceea ce simt în acest moment. Tot amalgamul dicţionarului se zbate în banal. Sensuri, nuanţe, metafore, propriu, figurat, abstract, concret, toată puterea mea de exprimare se scurge într-o mare de nonsens.
Răsfoiesc prin paginile raţiunii şi încerc să găsesc o explicaţie, dar toate paginile sunt goale. Nici un cuvânt nu se aşterne pe albul insipid al lipsei de idei. Ce drog mi-ai picurat în sânge încât orice cuvânt îmi pare atât de trivial pe lângă tot ceea ce se întâmplă în sufletul meu? De ce nu pot să deschid gura aşa ca altă dată şi să dau glas gândurilor şi simţirii?
Simt că am atins graniţa exprimabilului. Simt că am ajuns dincolo de vorbe, glasuri şi cuvinte, mă simt pierdută în feeria unei plutiri deasupra banalului rostit. Şi te simt acolo lângă mine, ţinându-mă de mână, căci tu şi numai tu ai reuşit să mă ridici dincolo de bariera cuvintelor, dincolo de puterea glasului meu. Şi mă cuibăresc în continuare în sânul unei dulci tăceri. Las gândul şi trăirea să mă cuprindă, le las să se exprime în mine, să-mi şoptească în taină incantaţii nerostite reverberând sub uşoarele bătăi ale inimii tale."